plomba mea de marţipan

O, ce ţară minunată avem şi ce popor hidosamente intoxicat de fobia gripei mistreţului, popor falnic îngrijorat de statistica prăbuşirii drobului de sare peste pruncul din copaie, dar paradoxalmente indiferent la faptul că, în plan secund, complet lipsit de importanţă, se dezbate (pe sine) bugetul anual pe doomiizece pentru minunata noastră patrie. Iată deci, voinicii moşului, unde se pitea conspirăciunea naţională a răului absolut împotriva omului şi cetăţeanului muritor de rând, plătitor de taxe şi impozite: se numeşte DIVERSIUNE. E ca atunci când tragi public un pârţ fetid şi zgomotos şi-ncerci să-i camuflezi sonoritatea bătând din palme sau tuşind. “Fiţi atenţi la palmele mele şi ignoraţi-mi băşina”. Cam asta ni se spune nouă zilnic în presă. Mă, lua-v-ar gripa porcului să vă ia, mijloace de DEZinformare publică ce sunteţi voi. Ţara asta e ca o glumă proastă. De fapt nu ţara, ci oamenii ei. Vin de la stomatolog, aşa că scriu doar cu juma’ de gură, cum s-ar spune, dăoarece posed una doime mutră nesimţitoare. Îmi doresc să se inventeze un vaccin gratuit împotriva prostiei şi ignoranţei naţionale. Se poate? Hai, vă rog io. Da, încă mă aflu în Iaşi, cum aţi ghicit? Hai că v-am făcut şi scurta compunere post-vacanţă, să nu ziceţi că nu mi-am dat silinţa. Mai mult nu scriu, că mi se tot blochează râşniţa asta de laptop şi mă enervez, fapt pentru care n-am chef să-mi tulbur karmele şi ceacrele. Fi-v-ar criza uşoară şi gripa sezonieră non porcească.