09:38 Neam de neamul nostru, din cele mai vechi timpuri ale tiparniţei şi până în ziua curentă, ne-am obişnuit să asimilăm vizual materialul didactic şi lecturile suplimentare dis-de-dimineaţă, într-un mic tabiet asociat spălatului-pe-faţă (şi pe dinţi) şi altor detensionări fiziologice matinale. Cititul pe budă ţine Alzheimer-ul departe, trezeşte cugetul şi simţurile, oferă de multe ori un cuibuşor creativ pentru idei aproximativ geniale, dar imposibil de reamintit peste zi, când ne pierdem în micimea şi mulţimea automatismelor cotidiene.
***
18:54 Mi-am făcut un ceai negru indian cu scorţişoară şi coajă de portocală dată prin răzătoare. Fără zahăr. N-am dezpodobit încă bradul, ba chiar l-am îmbogăţit alaltăieri cu o instalaţie de luminiţe colorate spre care-mi fuge seara ochiul cel mijit, în timp ce meditez pe marginea aromatissimului meu ceai home-made. Nu-mi amintesc ultima vacanţă atât de lungă pe care s-o fi petrecut în România. Sunt acasă de o lună şi patru zile, eveniment care merită a fi consemnat în jurnal. Am gândit bacsuri întregi de gânduri, cisterne de idei, basculante de previziuni, containere de aşteptări şi deducţii logice. Au trecut zilele, înspăimântător de similare, una mai egală decât alta, o vacanţă formată din câteva zeci de clone ale aceloraşi 24 de ore. Nu, nu plictisitoare, doar identice, că bătăile ceasului ieftin de perete din bucătărie, care mă scoate din minţi atunci când nu am căştile în urechi.
Bun, mă bucur că am izbutit o introducere pentru acest articol.
brb, adicătelea revin mai acuşi.
